In martie 1968, Beatles inregistrau single-ul Lady Madonna, inainte a pleca in celebra calatorie in India. In acelasi an, Phoenix lansau EP-ul Vremuri, care pe langa Hei tramvai/Cu etaj si tras de cai, mai includea un alt megahit, Canarul, iar pe fata B, doua piese in engleza. Una dintre ele, coverul Lady Madonna. De ce e acest lucru important pentru istoria culturala a Romaniei? Hai sa vedem contextul istoric.
1968. Suntem in plin comunism. In Praga intra tancurile rusesti pentru a inabusi miscarile populare, dar in Romania, care nu a participat la invazia Cehoslovaciei, regimul e mai relaxat. Piesele Beatles, trupa nr. 1 a lumii in acel moment, ajung aproape imediat dupa lansare si sunt cantate de formatii locale. O mare performanta, daca ne gandim ca in anii ‘50 engleza fusese interzisa, iar pentru “delictul” de a asculta muzica occidentala se putea face inchisoare. Romania incepea sa simta gustul libertatii, iar Phoenix era unul din agentii acesteia. Imbracati cu stil, cu pantaloni stramti si camasi la moda, contrastau cu formatiile vocal-instrumentale de costumati si cravatati de la televizor. Moni Bordeianu avea stofa de frontman charismatic iar trupa parea ca traieste in prezent, conectata la trendul mondial.
Avem Lady Madonna cantata de Phoenix si Beatles, adica alaturarea unui moment rar de libertate din timpul comunismului romanesc cu un altul de normalitate in lumea libera. Secventele seamnana si nu prea. Muzical sunt apropiate, dar raman multe diferente tehnice si de atitudine, care vorbesc despre cele doua lumi din care veneau Phoenix si Beatles. Filmarea de la noi e stangace, pe un camp, iar baietii incearca sa para naturali, dar nu prea le iese. Bordeianu are miscarile de dans ale zilei, dar cadrul natural in care le etaleaza se potriveste ca nuca in perete.
Oricum, performanta de a fi la zi cu ce se canta afara ramane, iar semnele libertatii sunt vizibile si in alte inregistrari video din perioada 68-69. Totusi sunt ca voi, in care membrii trupei sunt cocotati pe fantana arteziana din centrul Timisoarei, Culegatorul de melci, in care Moni si Covaci arata super stylish, in tunici negre, iar in fundal se vede Catedrala Metropolitana (cameramanul se opreste prudent la varful turlei, inainte sa intre si crucea in cadru), Floarea Stancilor, in care Moni da iarasi foarte bine, intr-un stil care se apropie de Jim Morrison, Canarul, in care sunt filmati intr-o camera care aduce a celula de inchisoare si Ar vrea un eschimos, sunt toate filmari indraznete pentru timpurile acelea. Le gasiti pe toate aici, in coloana din dreapta. Iar ca bonus track, Totusi sunt ca voi in varianta indoors, din nou cu Moni Bordeianu in prim-plan. Se pare ca plecarea lui Bordeianu in 1970, in SUA, a fost o lovitura grea pentru Phoenix si Nicu Covaci, care cu Baniciu nu s-a inteles niciodata asa cum a facut-o cu Moni.
