Navetisti pe ruta Local-Global
(29 februarie 2008 )
Ma trezesc la ora 7.10 si, dupa ce ies din baie, merg la bucatarie unde mananc o felie de cascaval Dobrogea, o felie de paine de casa unsa cu branza tartinabila daneza si beau o cana cu lapte adus de Marioara din judetul Ilfov, dupa care ma imbrac pentru servici. Boxeri si sosete englezesti, blugi de la Debenham’s facuti in Malayezia, tricou made in UE, camasa de la Braiconf, pulover din Franta, ghete nemtesti, haina romaneasca.
Ies pe strada. Masini straine, masini romanesti, firme straine, firme romanesti. Ajung la servici, intru pe net, citesc stirile noastre si stirile lor. Basescu, Tariceanu, Sarkozy, UE, Bush, Obama (go Barack!), Clinton. Imi citesc mailul, raspund in romana, apoi in engleza. Beau o cafea Lavazza si mananc un baton Snickers. Sun un prieten care lucreaza la o multinationala dar nu il gasesc, mi se spune ca e plecat in Suedia. Ceva mai incolo ma contacteaza pe Messenger, de pe aeroportul din Copenhaga, unde asteapta legatura spre Stockholm.
Avem net, mail, Mess, blog, Twitter, Facebook, Hi5, MySpace, camere web, iPoduri, telefoane fixe si mobile, laptopuri, masini, autocare, avioane high si low cost, pe scurt, nenumarate mijloace de a interactiona cu lumea. Traim aici, dupa modele de acolo. Visam hollywoodian in blocuri comuniste, la parterul carora convietuiesc caini autohtoni si masini aduse din Germania. Suntem intr-o permanenta miscare intre aici si acolo, intre lumea romaneasca si restul lumii. Navetisti ai mondializarii, suntem condamnati sa ne traim viata intr-un du-te vino neobosit, pe ruta Local-Global.










primul semn al globalizarii s-a facut simtit in ziua mortii Printesei Diana:P